marți, 3 decembrie 2013

cuvinte...

          Mi-ai adus zâmbetul pe față mulți ani, doar prin câteva cuvinte spuse să-mi aline lacrimile ce mi se prelingeau pe obrazul sărutat și mângâiat de mii de ori de tine. Erai singurul motiv pentru care zâmbeam . Mi-ai fost muză care mă alina în nopțile friguroase și fantoma care nu mă lasă să adorm. Nu te-am uitat, nu cred că aș putea. Trăiam prin tine și respirăm prin tine. Te simțeam prezent deși nu erai aici.
         Cuvintele , însă, mi se aștern mult mai greu pe hârtie acum. Am uitat cum să-mi las sentimentele să fie purtate prin cuvinte. Am o reținere, dar nu stiu de ce. Simt atât de multe... Totuși , îmi era dor de asta, a trecut ceva timp. Scrisul era metoda de relaxare  și de eliberare. Am adunatat atâtea în suflet...


 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu